Despre soia

Istoric

Plantă erbacee şi fasole-japoneză În timp ce, etimologic, cuvântul “soia” provine din olandeză, şi este o adaptare a denumirii plantei din japoneză “shoyu”, planta în sine este originară din Asia de Est, acolo unde şi reprezintă, de altfel, o cultură importantă şi o plantă cu tradiţie, încă din cele mai vechi timpuri. Se spune chiar că, undeva în anul 2853 I.C, legendarul Împarat al Chinei, Shennong, a proclamat 5 plante ca fiind sacre: orezul, grâul, orzul, meiul şi soia. Nelipsită din alimentaţia lor şi supranumită de asiatici “carnea fără oase” sau “vita chinezească”, soia a pătruns în Europa abia la începutul anilor 1700 iar în Statele Unite în 1765. Însă adevăratele ei virtuţi au fost descoperite, în afara Asiei, abia la începutul anilor 1900.

De atunci popularitatea plantei minune este în continuă creştere. Apreciată atât pentru valorile ei nutritive, apropiate de cele ale alimentelor de origine animală, cât mai ales pentru proprietaţile curative, se spune că ea este cheia longevităţii asiaticilor. În Statele Unite soia a jucat un rol important în special după Primul Război Mondial când, în timpul marii recesiuni, în regiunile afectate, se foloseau culturile de soia pentru regenerarea solului, pentru că una din proprietăţile principale ale plantei este de a fixa nitrogen în sol. Astfel, toţi fermierii au crescut producţia de soia pentru a putea răspunde cerinţelor guvernului de atunci. În România planta a pătruns abia în anul 1876 în Transilvania.

Descriere

Din pământ, direct în farfurie Soia este o plantă din clasa seminţelor uleioase şi se cultivă cel mai bine în zone cu veri toride. Scăderea temperaturii sub 20 °C poate întârzia semnificativ întreaga cultură. Ca dimensiune, soia variază în funcţie de zona în care se cultivă. De la 20 cm, ea poate ajunge şi la 2 m înălţime. Fructul plantei este o păstaie cu peri fini ce conţine de la 3 la 5 boabe. Boabele de soia pot fi procesate în diverse forme, cele mai comune fiind făina de soia, laptele de soia, tofu, proteinele vegetale texturate.

De altfel, datorită proprietăţilor ei, soia procesată are textura şi aparenţa unor produse de origine animală. Tocmai de aceea, e folosită cu succes ca înlocuitor al produselor lactate (lapte de soia, margarină, înghetată din soia, brânză de soia) şi din carne (burgerii vegetarieni).

Versatilitatea plantei permite folosirea ei în cele mai diverse şi neaşteptate domenii, cum ar fi: industriile de uleiuri, săpunuri, cosmetice, în producţia de plastic, cerneluri, solvenţi şi chiar îmbrăcăminte. În Statele Unite boabele de soia sunt sursă primară şi pentru biodiesel.

Proprietăţi

Un bob de sănătate Proteina de soia, prelucrată corect, este singurul aliment vegetal care oferă corpului toţi aminoacizii esenţiali. Fiind o sursă bogată în antioxidanţi, ea protejează vasele sanguine, previne ruperea arterelor şi reduce incidenţa bolilor de inimă şi hipertensiunea şi întăreşte sistemul imunitar. Soia reduce colesterolul şi, datorită betacarotenului (provitamina A) pe care îl conţine, s-a demonstrat că previne cancerul de sân. Este o sursă la fel de importantă de energie şi combate atrofierea muşchilor şi îmbătrânirea pielii.

Boabele de soia fac toate acestea posibile prin conţinutul lor ridicat de acizi graşi omega 3, acid alfa-linoleic, acizi graşi omega 6, proteine, fibre, minerale, vitamine (A, B2, B5, B6, C, D, E), acizi graşi nesaturaţi (care înlocuiesc colesterolul nociv). Astfel, conţinutul unui bob de soia se distribuie în 40% proteine, 20% grăsimi, 20% acizi, 10% apă, 5% celuloză şi 5% reziduuri minerale. Soia mai conţine şi isoflavoni, compuşi ce înhibă dezvoltarea celulelor canceroase, ajută la prevenirea bolilor de inimă. S-a observat că în ţările în care produsele din soia fac parte în mod regulat din meniul zilnic, frecvenţa bolilor cardio-vasculare este scăzută. Iar datorită conţinutului bogat în calciu, soia ajută la prevenirea osteoporozei, iar produsele din soia fermentate au efecte probiotice, care ajută la menţinerea sănătăţii intestinelor.